De pe la jumătatea anului, am început să împărtășesc cu dumneavoastră, stimați urmăritori, ceea ce îmi vorbește Dumnezeu, fie prin Sfânta Scriptură, fie prin anumite evenimente din viață sau imagini rapid vizualizate. S-au adunat și am uitat sau am omis să mai fac public aceste experiențe. Îmi prezint scuzele mai întâi înaintea lui Dumnezeu și apoi înaintea dumneavoastră.

    Am fost plecat 3 săptămâni plecat prin țară, cu treabă și într-o anumită împrejurare, am zărit un cetățean român care presta munca de gunoier. Eu nu râd de el și nu mă feresc să spun că am un mare respect pentru gunoieri. Voi dezvolta mai încolo această idee!

    Ceea ce m-a pus pe gânduri, uitându-mă la el, este că avea o energie și o dorință de a-și face treaba cât de bine se poate acolo unde se afla, cum nu am mai văzut! Lua fiecare tomberon și îl golea și verifica să nu mai rămână nimic în urmă, se uita pe jos să nu fi căzut vreun ambalaj și în cazul în care era vreunul, nu îl lăsa acolo. Punea la loc tomberoanele unul lângă altul, toate aranjate!

    Ceea ce m-a pus și mai mult pe gânduri, privindu-l mai atent, era atitudinea lui față de miros. Nu-l interesa acest aspect! Își făcea treaba cu simț de răspundere! Și cred cu toată inima ca dacă nu îl afecta mirosul, nu îl afectau nici vorbele spuse pe la spatele lui sau de față cu el despre munca lui.

    Până aici vreau să rezum ceea ce am spus și anume că acolo unde ești pus, fă-ți treaba cu simț de răspundere căci vei da socoteală în fața directorului, nu în fața suporterilor!

    Acum vreau să dezvolt ideea de mai sus pe care am lăsat-o deoparte! De ce am respect față de această categorie de oameni? Pentru că ei fac curat după noi! Se trezesc de dimineață, stau în frig, ploaie, poate și ger, ninsoare, caniculă și curăță după noi, oamenii grăbiți care ba nu nimerim coșul de gunoi sau nu ne interesează că l-am ratat, ba aruncăm țigara pe geam și mai multe aspecte.

    Înspre ei se aruncă cu injurii, vorbe grele și tăioase și multe râsete batjocoritoare, în loc să mergem să le strângem mâna și să le spunem: “Mulțumesc pentru că strângi gunoiul după mine. Iartă-mă că am aruncat gunoiul pe stradă și nu l-am pus în coș.”

    Dacă este o stradă curată, nu e pentru că a bătut mai tare vântul, ci pentru că pe acolo a trecut un om cu capul pe umeri, care prestează simpla muncă de gunoier!

    Un ultim lucru vreu să mai spun aici și să-l fac public. Tot acel om pe care îl studiam atent, a scos din tomberon, o pâine fără mucegai pe ea și zâmbind a spus:

    “- Asta este bună, o iau pentru mine!”

    Nu știu dacă acest mesaj va ajunge la cineva care prestează această muncă, dar eu spun: Vă felicit pentru munca voastră și că în neatenția și graba mea, strângeți după mine și totodată, îmi cer mii de scuze!